Nu știu de ce mă cauți,
pe strada pierderii în absurd
când
pasul tău m-a luat ca umbră
și eu în tine mă ascund?

Pustie
așa cum mi-am rămas
mi-e dor de mine,
de-a mea umbră
în cuvintele fără de glas
ce doar în vis
mă mai ascultă...

Mai bine spală-te de clipă
în aminitrea
care sunt
și lasă vântului risipă
de viitor la timp trecut ...