Tăcerea ta se lipește lascivă
De tâmpla mea dreaptă,
Îmi șoptește cuvinte de foc,
Rămân ca o stană de piatră
Și-mi culc gândul hoinar în alt loc.

Șerpuind ca o dalbă cadână,
Dansează cu mine, mă prinde de mână,
Își întinde degetele lungi tot mai jos
Și-mi mângâie tandru orice celulă,
Devorându-mi hulpavă un vis frumos.

Tăcerea ta îmi șoptește tristă
Că tânjește, bolnavă, după tăcerea mea.
Eu o văd zilnic cum tot insistă
Să lumineze semiobscuritatea mea.