Nu mai simt nimic.
Au murit trandafirii.
S-a ofilit cicoarea
ochilor mei
în aerul otrăvit al amintirii.

Toamna suferințelor crâncene
mi-a alungat toți cântăreții
care interpretau la lira imaginației,
idealurile mele și ale dimineții.

Nu mai simt nimic.
S-a stins sclipirea de foc
Și…, iată,
Acum sunt imună la suferință
Nu mai simt nimic
Decât….căință.

Că n-am iubit destul,
Că n-am pedepsit și iertat destul,
Că n-am oferit prea mult,
Că n-a rămas în urma mea ,
Decât un...gând.