Speranța-n oaie n-a murit
Așteaptă ciobanul să-i vie
Cu fluier de os înverzit
Cînd se ridică din glie

S-o mîne spre cîmpii de baladă
Cu curcubee în zare
Cu izvoarele line la poale
Iar el cu picioarele goale

Să-i vorbească din nou
Și să-i cînte de dor
Despre frații cei morți
Cînd pășesc împreună ușor

Să-i ierte pe cei răi
Sa-i mîngîie cu dorul pe cei mulți
Să stai fratele meu și s-asculți…
Să cheme și cîinii cei răi

Care mușca vîrtos în carne de lupi
Fără chip și care cîntă la lună
Ce-s flămînzi de demult
Și atunci s-or întoarce la stînă

Să-și vadă și Maica bătrînă cum plînge
Încremenită-ntre noi
La strunga din stînă cînd mulge
Și în zare n-aude o doina

Speranța-n oaie n-a murit
Întoarce-te din cîmpul înverzit
Și cîntă din fluier ciobane fratele meu.