Ce să-mi fii tu ? O pajiște.
Să mă desmierde cu atingeri
De ierburi, când în liniște,
Adun din tine flori de sîngeri.

Ce să-mi fii tu ? Poate o mură.
Să te culeg bob după bob,
Apoi să te sărut pe gură
Și după asta să-ți fiu rob.

Ce să-mi fii tu ? Un umăr moale.
Să mă așez pe el în noapte,
Și printre mângâieri, agale,
Să-ți spun că te iubesc în soapte.

Ce să-mi fii tu ? O mână fină.
Ce fruntea caldă-i răcorește,
Gonind din griji și dând lumină,
Acelui care te iubește.

Ce să-mi fii tu ? O stea din ceruri.
Să te privesc când sunt departe,
În ochii, calde giuvaeruri,
Ce-i duc cu mine până-n moarte.

Ce să-mi fii tu ? Mamă la prunci.
Să-i zămislim din doruri line,
Ce le-om rememora de-atunci
Când pajiște mi-erai și bine !