răsucind parantezele zâmbetului tău
aproape pot să jur că
nu ești de neamul lor, că
ai înghițit praf de fluturi și pământ de soare
in scopuri profilactice, dar
tot ai prins boala cea de suflet când
te doare nu piciorul ci pământul
unde calci


aproape pot să înțeleg de ce
mă`mparți cu toți, la toți și`n toate
strigând cu ochii legați: Uite, uite, nu mă plouă!
iar seara să m-aduni în perna ta
să mă revărs
sărată în tine


aproape pot să te iubesc, să te descânt
de blestemele furnicilor călcate
de păsările din cer alungate ce-și fac cuib în ochii tăi
și de praful de fluturi ce-l tot scuturi peste mine
zi de zi
ningându-mă cu silabe de copil