Pe o petală de trandafir uitat
am găsit un strop de rouă rece
și o lacrimă tristă am căutat
printre fulgii iernii care trece.

Oglinda-i o fotografie ștearsă,
din apus am recompus iubirea,
prea apăsat de o mirare arsă
de văpaia ce-ascundea privirea.

De mult cântam pe plai de violete,
iar întrebările fără răspuns
le-am amețit în tainice cuplete,
uitate-n memorii care s-au ascuns.

Fericirea îngerilor mi-e o haină,
candela-i emblema de lumină,
clopotele țin ecoul ca o taină
a frunzei care n-are rădăcină.

Printre valuri voi aștepta furtuna,
într-o barcă pusă pe al lunii plâns,
am sădit un zâmbet, dar mi-e totuna,
pe calea mea rămâne un trist surâs.