Totul s-a sfârșit acum.
Eu - două mâini reci,
Tu - doi ochi
ca două cuțite năpraznice.
Ninge cu flori de cais
peste sufletul meu
unde am acum două răni sângerânde.
Rătăcesc prin întunericul din tine
și nu știu unde-am să mă opresc,
unde-am să-mi pun capul.
Ninge mereu cu flori de cais,
orele zboară, zboară,
și ninge și ninge
și-acum încotro?
Atâtea căi albe!
Numai calea spre tine e neagră!