Corpuri în mișcare lovesc gloanțele
Ce dezechilibrează balanțele,
În piața în care m-am murit nevrotic
Printr-o falsă jertă trăită narcotic.

Prieteni noi și vechi, am condus spre moarte.
Lasă doamne pacea peste somn să-i poarte,
Corpuri de materii, de pămînt și alge
Peste ani, de-a pururi, dorul lor mă arde.

Gloanțele mai zboară azi, la mine-n rînduri
Ca un fulger negru fumegîndu-mi gînduri.
Singură și tristă, mă ofer tăcerii
Și în remușcări, mă sfărîm durerii.

Un trecut agonic spintecă-n vedere
Derulînd cu chipuri ce rodesc tăcere
Sînt aceleași vîrste ce se recompun
ÃŽntr-o resclipire-a focului nebun.

Ei rămîn în toate, pururea copii,
Flăcări ce nu ard, focuri ce nu-s vii.
Eu trag peste simțuri un corp vechi, obtuz
Și mă pierd in timpul ce-l trăiesc confuz.