Dintr-un egoism, ce mereu m-a definit,
Am esuat si m-am golit de infinit.
Acum sunt plin de singuratate
Urlu... ma suport cu multa greutate.

Privesc in adincul fiintei mele,
Un cer gol lipsit de stele,
Pustiu de sensuri si lacrimi uscate
Sinistre deserturi de dorinte uitate.

M-aplec si strig cu toata puterea,
Tristetea face pact cu durerea,
O liniste abisala topeste ecoul
Doar singuratea-si mai spune mottoul.

Ma uit cu gandul la lumea de-afara,
Ma vad printre ei precum odinioara
Pereti nevazuti ne despart si-i despart,
Aceeasi singuratate ii tine de fapt separat.