Zbucium copilăresc

Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism și jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduți pe cale.

Îmi tremură cu dor amorul
Și se ridică în picioare,
Cade în gol și viitorul
Și cad și oasele murdare.

Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiți de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Și degetele moi pe clape.

O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam și geamul cântă,
Adorm, și-n vis cu-aceeași strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.

Un vals pornește într-o sală
Și pașii mei grăbiți se-nnoadă,
Primesc în mână-un fir de cală,
Și cad, și cad, și sunt la coadă.

Pe ușă ies, și ies ca moartă,
Din vis tresar, privesc spre poartă,
Închisă e, și a mea soartă
Cu gândul stă, afară, fată.