Mâinile îmi înnebunesc dupa mângâieri fără motive
Lacrimi surde cad fără rațiune
Sunete moi și leneșe ies din pianul obosit
Ca niște fluturi care zboara greoi prin aerul vid
Creioanele îmi șoptesc venirea ta
E un tacit pact între tine și gândurile mele
Ești cel care mi le cântă, le îmbraci în cuvinte goale
Le învârți, le modelezi și îmi aduci universul ca martor
Introspecții nesfârșite îmi arată mintea din ce in ce mai deformată
Bine ești venită tu veșnica, moarta si tacută poezie!