murirea
-așa cum spuneam adeseori
metaforându-mi metafora ultima
ca spic de nor nebăut
de pământ-
e un fapt pe care apa îl știe.
îl știe
de la rădăcini
suitoare
spre floare
și până.
murirea - fapt inevitabil și scris
pe barba hazardului neîntâmplător-
mi se înfipse în
cord
cordul acela
ce mima dezacordul
dintre moarte și viață
dar care-ți dăltuie piatra în viață
să poți
nemișcat
ca să mori
pân` la gheață.