Vorbești de vremuri apuse;
Vorbești de vremuri ce vin,
Și spui mereu ca un vierme
Că-n lume nimic nu-i divin.

Vorbești iar și iar de dreptate,
Te simți mucenic cu cunună,
Vorbind tot mereu de-adevăr
Mai mult te afunzi în minciună.

Vorbești de lucruri pe care,
Doar tu "Cel deștept" le cunoști,
Tu știi ce e rău ce e bine,
Iar restul rămânem toți proști.

Vorbești mereu despre toate,
Căci toate tu știi să le faci,
Sfătuiești oricând pe oricine,
Dar, totuși... mai bine să taci!