Cu rochia udă
stau ghemuită-n buzunarul tău.
Cu copci puse la vise,
atunci, la "urgență".
Mă lăsasem
dusă de val, ar fi spus.
Nu era decât un bal de absolvire
al celei mai ciudate
școli de dans.
Știam de-acum
să merg pe poante
pe muchia genelor tale,
să fac piruete spumoase
în umbra cuvintelor
deșirate a glumă,
să temperez
menuetul
când tace vioara.
Rămân aici,
la cheremul halatelor albe.