Of, cădeau pietrele gândului surd
mâna-ți era rece pe lespezi adânci
luna pe câmp, căutând, cumpătând,
albă ca visul plăpând.

Luna visând cu ochi negri, căprui
schituri albite de gând,
zâmbetu-ți, haina licorilor sui
vise plăpânde sorbind.

Stam risipit într-un zgomot izbit
deasupra pietrei era piatra
deasupra ta erai tu, minunata
cu gându-ți în gându-mi pitit

tot deschideai luna cu ochii căprui
nisipul din marginea lunii
stam risipit într-un zgomot izbit
zâmbetu-ți, haina licorilor sui,
gându-ți în gându-mi pitit.
luna visând la ochi negri, căprui...