nori limpezi
îngerii
vinovați își tund părul
iarna tăcută își țese covorul
sau încă se-aud primii pași

copacii se zbat a claviatură
pasajul acesta răzbate la pol
acolo pe cer
e un copil
gol
ce-nvață cititul pe note

pe suflet
învață nemaidorindu-și
unghiile noastre de gheață