ești o ființă luminoasă îmi spunea
din ușa băii
urmărind fardurile care îmi acopereau treptat rana
fața

îmbătrânind în ușa băii
și-a deschis sufletul
apoi găurindu-l
l-a acoperit cu hârtie

eu m-am transformat
lumina a înghițit visul
căutând o margine
cu ochii pierduți

de aici încolo totul s-a petrecut uluitor de rapid

excesiv machiată
am scris sub pori ani de cuvinte
nici nu exist

toate cărțile toate filmele cu mâinile în părul meu
într-o înlănțuire de nume
promițând despărțirea
curgere răgușită
mă vrea aproape
luminoasă

azi-noapte am adormit ca să zbor
aveam tenul curat apăsat ușor în cercuri sub demachiant tonic și cremă de noapte
mi-am pus camașă lungă și ghetele sport
sub pernă
urc să-l privesc
și mă întorc
să-i fac loc.