Dirijorul începe prin
a elibera porumbelul,
corpurile zvâcnesc,
sunetul vibrează între
bătaia de dinainte
și bătaia de după
în timpanele inimii.
Dansul mâinilor
pentru surzii așezați
la stânga și la dreapta,
naivi ca în icoane.
Dezlănțuite aplauze,
încheierea zbaterii,
porumbelul revine
de la vânătoare
pe umărul dirijorului,
cu o coardă plesnită
în cioc,
cu chipul meu
în ochi.
Doar el mă privește
cu poftă,
și-atunci mușc din inimă,
fructul oprit ție
sub coastă.