Nu vreau să vrei să pleci
rămâi o zi,
încă o noapte
și poate
sub umbra unui codru des
vom număra
ceasuri tăcute
și fierbinți
ca-n polul nord
albe, dar nu cuminți,
ziua va fi plină cu soare
copacii grei-ncărcați cu floare
iar noaptea...
noaptea și ea însângerată
de focul viu ce poartă-n noi
sângele curgând șuvoi
de la mine spre tine
și inapoi,
mai stai, nu mai pleca
vom sta pe flori de măr și de cais
în alb și roz
deasupra mea și-a ta
codrul va ninge
aripi de fluturi
ca-ntr-un vis
tărâm de dragoste aprins.