iubire flori si orgolii




mi-ai smuls corola sufletului meu
petala cu petala
mintindu-ma frumos
ca la-nceput.
ai strivit si staminele
si asta nu se face.
ele au urlat bezmetice in efemeritatea lor,
si le-am resimtit in trup
si slabit am fost.
am incercat sa te opresc,
de doua ori.
si doar orgoliul sarcastic a ripostat,
mi-a spus ...stii ce mi-a spus?
mi-a spus:"e prea tarziu...
e prea tarziu,pentru a vindeca o rana sangeranda
la un leucemic ca tine!"
asa mi-a spus .chiar el,orgoliul.
si s-a oprit.sa-mi auda replica,
sa-mi vada grimasa.
apoi a continuat incet:
"o sa te ofilesti curand
si nu va fi destula lumina celesta
sa te mai poata face sa renasti
ca pasarea Phoenix,din propria cenusa.