De ce nu ești nicăieri când te strig?
De ce nu-mi răspunde un glas de Orfeu?
Și nici măcar nu-ți văd chipul divin.
O, dulce!
Duce tristețea în cârcă
și-l încarcă.
O spadă cu vârful în jos,
O sfadă cu Viața și Moartea.
Un gând
când se-ntâlnesc.
Oare chiar se văd,
cum te văd eu pe tine acum,
când nu ești?
Oare e o secundă, o oră, un veac?
Nu există leac, nu este...
Au fost multe și a rămas
un gând,
când lângă mine ești.