Ploua cu nervi, iubito, peste noi
Si-n neputinta aruncam cu ani,
Bogati de-o suferinta amandoi,
Copii ai unor autori profani.

Pe crucea datoriei rastigniti
Vom invia pe un pamant tarziu.
As vrea, iubito, sa fim fericiti
Asa cum sunt duhovnicii-n pustiu.

As vrea in liniste sa inflorim
Sa simti parfumul sufletului meu,
Sa plangi in mine ca-ntr-un vis sublim
Asa cum plange ploaia-n curcubeu.

Un hoit crescut pe-un suflet chinuit
Isi plimba umbra fara nici un gand.
Ploua cu nervi, iubito, invechit!
Ploua cu nervi lumina fumegand!