In marea gara neagra, trei oameni stau si-asteapta,
Sunt tineri: veselia le sta in gând si-n fapta.

E si-un batrân macabru ce pare ca nu stie
Ca jalnica-i faptura e o fiinta vie.
E un batrân ce crede ca e pe-acest pamânt
O lacrima, tacere, o frunza dusa-n vânt.

Dar tu batrân macabru, ce pari ca nu existi,
Ridica-ti capul sus, ucide-ti ochii tristi,
Nu osândi pe nimeni, incearca a-ntelege
Ca cel ce ne-a facut a-ntemeiat o lege
Ce de e rea sau buna nu stiu nici cei ce-o poarta
O lume-ntrega-i spune atât de simplu: soarta.

Un râs grotesc apasa aceasta-ntreaga lume
Sa te impotrivesti? Mai bine te-ai supune.

Apleaca-ti tâmpla calda, tot una cu pamântul,
Un zâmbet infinit sa-ti implineasca gândul
Si râzi apoi de lege, caci ti-ai facut dreptate,
Nu mai esti tigrul stirb, cu ghearele taiate.