Lipsita de sperante ma zbateam
In umbra gandurilor mele
Atit de singura … de neinteleasa
Tinjind dupa “lucruri banale “
Pe care voi oamenii din jur nu le vedeati
Si nu le-ti vedea niciodata
Caci sunteti acoperiti de minciuna
Si alergati spre fundul prapastiei
Va scufundati in acest abis
Numit NEFERICIRE

Va urasc pentru ca nu stiti, nu vedeti
Cit de frumoase pot fi acele lucruri
Peste care treceti cu capul sus
Plini de ignoranta
Cu egoismul ce va zbeara din toti rarunchii
Va urasc pentru ca nu vreti sa stiti
Va lipseste acea dorinta
…dorinta de a TRAI
De aceea pentru mine
Sunteti simple marionete
Ce aveti masti inselatoare.

Ma sufocati .. credeati ca voi ceda
In lumea in care traiti
Dar iata …ca din intuneric
S-a ivit o lumina
O lumina atit de puternica
Incit distruge tot ce ati plantat in mine
Aceasta lumina m-a schimbat
M-a facut ceea ce sunt acum
M-a facut sa-mi amintesc
Cine sunt … Cine am fost … si poate cine voi fi!

M-am intors parca din morti
Am inviat!
Si ma simt atit de neputincioasa
Ma dezgusta vietile voastre scarboase
Si mie mila de voi
Pentru ca ati primit cel mai frumos dar
Si nu ati stiut ce face cu el


Insa cu toate acestea sunt fericita
Si am prins aripi, iar acum lumina mea
Ma ia cu ea la cer, sus departe
Ma-nalts tot mai sus si mai sus
spre noi orizonturi
Pentru ca vreau sa zbor
Dar nu stiu cat va dura
Si chiar nu-mi pasa deloc
De-ar fi sa cad, mai jos decat am fost acum
Voi reveni
Sunt confinsa
Caci in setea mea nebuna
Voi sorbi fiecare clipa de fericire
Hranindu-ma din amintiri
Voi reusi sa stralucesc mereu

Iti multumesc tie
LUMINA MEA
Ca mi-ai dat aripi
Sa pot zbura cu tine
Pe cele mai inalte culmi
Atit de diferite de cele vechi
Atit de unice … si de splendide
Încît putesc în netimp
Intr-o stare cumplită
de FERICIRE