Fata și marinarul

Azi pleacă departe pe mare în larg
Sub zorile roșii de-aramă
El vede urcat dintr-un vârf de catarg
Cum flutură-n port o năframă.

Plecând, o iubire rămâne pe mal
Și alta se-ndreaptă spre zare
Fata privește, udată de-un val,
Cum dragostea-n zare-i dispare.

El dus e-nainte cu sufletul greu
Inima-i bate alertă.
La fată îi este gândul mereu
Ființa îi zace inertă.

Ce greu trece timpu-ntre mare și cer,
Mai greu când e marea-nspumată
Când stăruie-ntruna gândul stingher
Că-n port te așteaptă o fată.

Se-astâmpără marea, trec pescărușii în zbor
Și iată-n curând este seară
Străpuns e amurgul de-un cântec de dor,
Duios în acord de chitară.

Dar iată corabia se-ntoarce din larg,
Din zările roșii de-aramă
El vede urcat într-un vârf de catarg
Cum flutură-n port o năframă.