Dacă ai ști
ce frumoasă ești așa tristă,
dacă ai ști
că nu trebuia să te duci la ultimul bal
ca să ți se așeze fluturi în păr,
poți merge simplu
pe o stradă
fără a fi pasăre-mausoleu.

Bine,
în noaptea asta am să te învăț să lupți,
râzi,
Don Quijote pe un pat de spital,
macabră imagine,
eu îți întind spada asta,
tu râzi,
ți-o fi foame,
îmi dai să mușc din visul tău:
- Hai să o luăm desculți
la fugă prin flori!
Tot timpul asta facem,
fugim.
Uite, îți spun:
mâine am sa plec,
nu vreau sa fiu
un arlechin al hazardului.