Sufletul meu tulburat
Își caută printre rugăciuni
Odihna, religia e tot ce i-a rămas
După două milenii de căutare.

Conștiința a fost redusă la tăcere
De îndoieli, de nesiguranță
Nimic nu se mai leagă de trecut,
Nimeni nu ne poate spune
Unde s-a terminat Dumnezeu
Și unde a început dogma.

Am pornit cruciade în numele Celui fără de nume
Jihade după a căror săbii s-a scurs iubire
Am ucis, Doamne, am urât și totul pentru Tine
Acum știi că nu mă voi lepăda de credința ta vreodată
Mai ales că diavolul mă ispitește în fiecare seară
Se așează lângă mine, mă mângâie și plânge
Iar eu mă închin la cea mai apropiată icoană
Și-i zic ca-ntotdeauna: - Piei, Satană!