Aseară..., știi..., te-am sărutat.
Peste lacrimi. Peste șoapte. Într-un straniu dor.
Cu lumina ploii dintr-un cer cântat
de triumful, peste piatră, al florilor.


Și te-am mai sărutat cu așteptarea
toamnei prin taina acelor de brad.
Încă mă mai trec fiori din încântarea
îngerilor, cu care-n tine mă lăsam să cad...