Va ninge și-n fotoliul uitat lângă fereastră
voi sta ceasuri de-a rândul zăpada s-o privesc
și voi pluti cu fulgii ce-n zbaterea albastră,
vor inunda văzduhul și tot ce-i omenesc.

Tu știi? îmi place iarna; e stranie ca ceața,
îmi place mantia-i albă cu străluciri șirete
și degetele-i blânde ce-mi mângâie fața
și fulgii mici și umezi ce mi se-opresc în plete.

Va ninge și-n curând va fi un ceas de somn;
voi auzi doar focul oftând în vatra veche
și-un firicel de cântec, pe gându-mi veșnic domn,
mă va purta spre vise cu ierni fără pereche.