Caldura-mi topeste
cuvintele.
Amintirea toamnei
s-a pierdut
intre frunzele teilor
din fata ferestrei
prin care-i priveam
cum se zbateau
sa reziste
terorii vantului
care-i lovea
cu zdrobitoare
nepasare.
Nici vise nu mai pot
sa am,
caci toate se termina
inainte sa inceapa.
Refuz s-accept gandul
ca versul se incheie,
dar gandul demult
nu mai e
doar un gand,
imi arde stiloul
si mana
si foaia
si-astept iarasi toamna
sa ma scape,
sa ma stinga...