ei știau totul
ne priveau cu un fel de compasiune luminoasă
cum treceam prin aerul prăfuit al după-amiezii

ah, ce senzație de îmbâcsire mă traversa
(transpirația cu miros de taur a mecanicului
ținându-se de bara metalică din 136)
când îi priveam cum sfredelesc asfaltul cu pași calculați

tu erai o pasăre ciudată, eu – un vânător ambulant
seara, plasticul colorat al cerului se răsfrângea pe bulevardele
încărcate de o electricitate stranie prin care
mulțimea se răsfira contondentă în magazine

doar ei erau acolo, în umbra marelui oraș,
mestecând cu regularitate enervantă
și schimbând aceleași priviri aproape insesizabile
când noi treceam prin după-amiaza lipicioasă