Vorbea. Vorbeam. Cuvintele-i erau tot
mai rare.
Vorbește. Se înnoptează de la un cuvânt
la altul, de la o silabă la alta.
Și privește obiectele, culorile dispărând
încet, retrăgându-se în propriile umbre,
le vede dizolvându-se, privirile-i
sunt tot mai pătrunzătoare.
Doar albul rezistă întunericului.
Care se adună.
Până când -


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.