Să mă-nțelegi corect – aștept salvarea
în care să mă știu a nimănui
nu-i pasă cât mai costă astăzi sarea
mi-o pun pe limba arsă-a dorului
i s-a făcut urât de-atâta vorbă
din noapte până-n palid răsărit
culegem mari tâmpenii într-o torbă
și credem într-un zbor nestăvilit

Se-neacă-n taină bălțile cu nuferi
și rădăcini păstrate-n solzi de pești...

Dacă te chem nu-i bine să te superi
acum e necesar să mă păzești
nevertebrată mută și greoaie
mă storc de peste tot de ce mai sunt
femelă încruntată de războaie
cu simțul mult prea alb de-a fi cărunt
e verbul meu înfipt în tabla vremii
îi trebuie mereu fragili copii
voi naște dar tu, dragă Doamne, dă-mi-i
că burta doar de broaște plină mi-i