Morphe





Nimic nu va mai fi la fel…
Oamenii pleacă, dispar,
mai mulți cu fiecare an,
se smulg memoriei și fug.
Spune-mi acum, unde rămân?
Mă vrei o umbră pe trotuar,
într-un album, ori în cuvânt?
Să fiu în praful din maidan,
să vin pe demoni să-i distrug,
să te alin, să te descânt?

Unde mă vrei? În geană,
în lacrimă, în privire amară?
Pot fi în rod, pot fi în taină,
poți să mă chemi în sânge
și să mă simți în rană.
Cobor din Steaua Polară
în strălucirea pietrei din inel.
Vin pentru vis ferit de spaimă
și pentru pruncul care plânge.
Nimic nu va mai fi la fel…