Mama ne învăța mereu
Fiți cuminți și-n banca voastră.
Acum zău îmi vine greu,
Când am câte o zi mai proastă

Nu ne-a învățat săraca,
Fiți parșivi,făra sinceritate
Când vi se mai rupe craca,
Să vă doara exact in spate.

Am fost sinceră,prostuță,
Am pus tot la suflețel.
Mă exilam în cămăruță,
Oare aveam în viață țel?

Þelul meu era aiurea,
Alergam după himere
Ignoram atunci durerea,
În minte plutea tăcere.

Și tăcerea era răspuns,
La un chip tânar, încapațânat.
Cu șmecherii nu m-am uns,
Și vedeți că am clacat.