Culegem raze scăpate de-un soare
cufundat în adâncul cerului.
E iarna
dar frigul nu doare,
ne mângâie fruntile gri.

Fugărim doi fulgi de zăpada pierduți
ca printre degete,
într-o clipire
de nori,
în pustiu.
Ma strângi apasat de mâna,
îmi zici ca-i târziu
si somnul ne țese poveste
din cristale de gheață și mohair.

Ghemuiți sub norii din vată de zahăr
ne părunde gerul prin pori,
ne-ncălzim cu speranțe,
visători.
Se desprinde din noi amorțită viața,
eu dorm,
tu adormi...