mi-a căzut firea că nu m-ai lăsat liber
pe câmpul pustiit de vrășmășia neamului,
am văzut cum s-a stins în mine ființa strămoșilor mei
și cum a crăpat de ziuă la apus de soare,
dacă aș fi știut mai devreme m-aș fi sinucis în mine
gura și pana n-aș m-ai fi atins să scriu,
să mor intrauterin mă doare, răpusă de lancea ostașilor mei.