Frunzișul veștejit,
apare cu-n foșnit,
iar vântul s-a-ntețit,
în astă seară.

Când păsări ciripesc
și fagii parcă cresc!
Izvorul îl zăresc.
Ce lin coboară!

Doi cerbi au boncănit,
coarnele au troznit,
cel mic e izgonit
și-o să dispară.

Dar se înserează,
luna este trează,
drumul ce urmează,
o să apară.

Înspre sat se duce
o potecă dulce,
ce-o să se bifurce,
spre o fostă moară.

Bunica-mi cea bună
cina o să pună
și o să îmi spună
să mă odihnesc.