Clădiri ce par ferestrele să-nghită
Cu varul plâns... și uriașii dorm
Același gri ce scaldă monocrom
Pereții reci și marea lumii criptă.

Din fum renaște fum, respiră ceață
Și plâng nisip și uriașii dorm
Aceeași larmă și același somn
Ferestrele par ochi fără de viață.

Un astru stă ascuns în fum ca lașul
Sunt raze reci și uriașii tac
Ferestrele în pleoape se prefac
Veghind în taina lor , desculț orașul.