Culoarea zvacnind in scursura de noapte
ramasa pe coltul drept al pernei taiate perfect geometric,
dar tulburata de tresaririle concentrice ale somnului
obrajii scortosi ai peretilor, chipul chinuit
al ceasului spanzurat de lumina visului stins
incruntarea muta a cearceafului exfoliate sub carne
iluzii zgribulite printre suvite descarnate de par,
ca fluturi orbi in jurul unui bec mucegait
de propria-i natura sticloasa
vantul stingher managaind cu genele trupul
contorsionat de dimensiunea halucinanta
a imaginii impaienjanite sub pleoapa violeta
Si ti-am spus sa bei un pahar de lapte inainte de culcare-tetraciclina sublimate!
viscerele moi obosite de contractii aritmice bio-psiho-social-democrate
inima c-o aripa franta lingandu-si rani de otel albastru pur
alcoolul isi refuza destinul,
stagnand in fata mizeriei translucide de sub
miocardul in penumbra coastei de Eva exilata
de demiurg surd-misogin
si mi-ai spus sa nu ies cu parul ud
in ploaie de ingeri si carne si intuneric!
Creierul izbit de concretul osos(strivit de bezna densa,
zgariata doar de colti de stea crispate)
ramane incremenit, sa nu goneasca clipa.
Si doar ti-am spus ca timpul care-a ramas intre noi trebuie infasurat cu grija in bucati de traire stravezie si pus sub tampla dreapta!
Respiratia (gandul)(fiinta) se face cocoloase inegale de
natura moarta cliseica,
ciocnindu-se idiot de
dintii cariati ai cioburilor de soapte
putrefactia realului decoloeraza contururi de creta
de pe coapsa infieratade sarutul sarat – muscat din tine
urma prapastiei in carne se revarsa
printer ferestre negre – duhuri de gheata – limpezimea
pamantului tors, ce-si lepadase cuvintele cu ochii negri

gratie si spaima, cruzime si zambet si virtutea strivita de caii ce mureau, unul cate unul, cu ochii deschisi, de piatra fluida.
“eu mor cu fiecare lucru pe care il ating”