Colțurile ascuțite, neregulate
rănesc palmele
ce strâng cu disperare
ultima amintire
din puțul părăsit.
Firicele de sânge
amplifică culorile
și se contopesc
cu ale dacului Dionisie
răpus sub roca desprinsă
de târnăcopul ciobit.
Floarea rănită
de gânduri meschine
redă prin culoare
plânsetul iubitei.
Ea încă mai speră
să poarte
lănțișorul de aur
la capătul căruia
să strălucească
lumina zeilor.