Tacut, imi inalt iar privirea
Spre cerul ce mut a ramas
Si-ntreb care-i este menirea
Omului mic si pripas?

Vad sange in lume si jale
Si mame ce plang tot mereu
Umanitatea azi doare
Si doare si sufletul meu.

Marsavi ce se-acopera-n glorii
Cu suflet hain si rapace
Privesc pe ascuns ca dihorii
Si titluri ar vrea sa insface.

E crud, e bizar si sinistru
Sa vezi cum se-ntrec intre ei
Cum lasa in urma doar tristul
Chiar si pentr-o mie de lei.

Ce facem noi azi cu durerea?
Ne-ntoarcem napoi la istoricul pom?
I-ntreb inocent pe aceea
Ce greu vor sluji acel titlu de OM.