Să vină moartea, sora mea plăcută,
să-mi stea ca pasărea-n amiază, pe o creangă,
să mă privească veselă și mută,
și eu să nu mă tem că nu-s întreagă.


Mi-ești drag, ți-s dragă.
Nici la-nceput, nici ultimii din soartă.

Din cerurile frânte rând pe rând,
am înălțat, pentru iubiți, o poartă.
E ferecată cu un jurământ.
O va deschide, în urma noastră, luna,
când trupurile noastre, în pământ,
vor întări că dragostea e una.