Învățam să mor,
sub viață... și era lumină…
Te-ai ascuns în răbdarea mea,
și mi-ai luat totul...
Mi-e frică de Tine și de ce mi-ai putea da
....luându-mi.
Ești și nu ești,ceea ce ești.
M-ai închis în întrebări fără răspuns,
deși mă durea atât de rău.
Mi-ai dat să cred că mă urăști...
Te rog,
spune-mi
cum aș putea să aduc toamna-n primăvară?
sau cum să arunc cu foc din apă?
Măcar
învață-mă să mor în pace,
sup aripile Tale…
infinite de inchiziție și iluzie.