- Aș vrea să fiu pământ, -
îmi spuse luna zâmbindu-mi molatic, -
aș vrea să fiu pământ!
Să curgă izvoarele prin văile-mi goale,
să simt explodând pe mine vegetația.
Ah! enorma foame de verde ce-o simt,
contemplându-mi pustiurile.

- Aș vrea să fiu stea, omule, - spuse pământul, -
aș vrea să fiu stea,
să privească timpul la mine cu ochii săi reci,
să tacă
și, mai știi,
să se îndrăgostească de mine.

- De acord, dar înainte de a analiza regula:
întâi speranța și-apoi realizarea,
să ascultăm inima timpului
cum pulsează în lanul de porumb.