Nocturnă
Nocturnă


Vorbind cu mutele morminte,
Îmbrățișând în disperarea-i oarbă închipuite oseminte
Amintirea fugarelor crâmpeie din viața ce-a trecut
Și moartea iubitei sale mintea i-au pierdut:
- Cu pașii tăi ca o adiere de vânt
Te-ai smuls de la mine și-ai intrat în pământ.
Frumoasa mea de ce m-ai părăsit,
Să nu fi înțeles ce mult eu te-am iubit?
Iubirea mea tu vino înapoi,
Să fim dar împreună, să fim iar amândoi.
Nu te sfii și nu fi suparată
Am fost cândva-mpreună
Și vom mai fi odată.
Nu mă lăsa și vino iar la mine;
Mi-e tare dor, mi-e dor de tine.
Nu mă uita și vino înapoi;
Să fim iar iar împreună , să fim doar amândoi.
În alba feerie a unei nopți cu lună,
Ce ia adus aminte de dulcea lui Madonă
A-mbrățișat mormântul cuprins de reci fiori
Și a vorbit cu luna:
- Mori lună cu mine! Vino dar să mori!