Motto:
V-am cântat din fluier și n-ați jucat;
v-am cântat de jale și n-ați plâns
(Lc. 7, 32, Mt., 11, 17)


mi-ai cântat din fluier și n-am jucat
am prădat teritorii cu dinții strânși fără să presimt
semnalul de plecare:

o spaimă de lumină pulsând în trupul înțepenit
glasul a ceea ce nu-mi aparține
și cercul în care un lanț de aur
îmi strânge neliniștea

mi-ai cântat de jale și n-am plâns
macerat în plăcerea încovoiată lunatic
până la osul orb din ruine:

o armată străpunsă în flancul stâng
sub rotirea oprită fulgerător
a chipurilor din jurul patului alb

mantia sub care o flacără îmi curăță numele
rămâne pustia în care singura cale
e sentimentul că sunt ținut de mână

și răsuflarea e cât dăruiesc mai departe