gânduri îmi cad
pe îndelete pe pleoape.
prin unghiuri de sticlă
zvâcnesc melodii.
e toamna departe,
iarna-i pustie
iar tu
nu mai vii.

în crâncenă teamă
mă sprijin de-o umbră.
călcâiul mi-e aspru
de mersul pe jos.
desculț de iluzii,
sărman de iubire
pe tine
te rog.

prin sunetul searbăd
de clopot și toacă,
mă legăn pe gândul
că toate-au trecut:
și zile, și anii,
și vieți, anotimpuri.
dar tu
parcă singur,
doar tu n-ai trecut.