Aș vrea să rup tăcerea,
să nu mai pot vorbi în gând,
să tai din mine privirea care urlă
și vocea care se aude doar pe sine.

Aș încerca să tulbur
cercul brațului tău... un punct, o speranță,
dar îmi pierd echilibrul,
îmi alunec liniștea... și mor!

Să respir, aș vrea,
prin ochii tai,
să-mi umplu sufletul
cu atingerea privirii tale, dar nu mai trăiesc!

Undeva, pe o linie,
ești tu...o noapte!